Cine (mai) are încredere în turismul românesc?
“Dacă nu ai încredere, ai pierdut deja bătălia” – Bill Cosby
Am participat săptămâna trecută la o întâlnire organizată de un grup de inițiativă format din 18 asociații patronal-profesionale din turism cu intenția de a dezbate un subiect de mare actualitate pentru turismul românesc, și anume proiectul organizațiilor de management al destinațiilor. Deși în linii mari toți cei 18 prezenți aveam cam aceleași convingeri și diferențele de abordare erau nesemnificative, totuși discutam de o oră pe același punct peste care nu puteam trece – și anume forma parteneriatului public-privat din aceste OMD. Eram deja blocați în reflecții și divagații când, ca o revelație, unul dintre participanții străini de la masă ne-a spus «Domnilor, ceea ce facem noi aici este de domeniul paranormalului! Cum adică partea publică din OMD să nu țină cont de ceea ce propune partea privată, că doar interesul ar fi să îi susțină pe privați să funcționeze cât mai eficient astfel încât taxele pe care ei le primesc ulterior să fie cât mai mari!» Și atunci am realizat că în lipsa încrederii între părți, oricâte proiecte, idei, ambiții vom avea fiecare dintre noi cei care activam în turism, nu vom reuși să progresăm la nivel general.
Guvernul nu are încredere în turismul românesc și taie din alocările bugetare pentru că nu s-ar fi cheltuit cum și cât trebuie. O autoritate publică locală nu are încredere în servicile din țară și cumpără pachete de vacanță în Grecia în cazul unui mult discutat program social.
Statul nu are încredere în privat, privatul nu are încredere în stat. Și de aici toate întâlnirile și dezbaterile (aproape) fără rezultat din consultarea publică pe diverse inițiative legislative din turism (vezi legea turismul, dezbaterile pe tema OMD din Parlament dar mai ales forma de garantare a pachetelor turistice).
Nimeni nu mai crede de exemplu în cifrele frunizate de INS privind activitatea turistică din România.
Dintr-un studiu recent făcut de Patronatul IMM reiese că cea mai mare nevoie a proprietarilor de unități de cazare este de a-și extinde activitatea, semn că există cerere în piață. Dar la riscuri tot ei menționează pe primul loc relațiile dificile cu autoritățile sau lipsa de stabilitate legislativă ceea ce îi face să nu facă apel la credite pentru dezvoltare și să caute finanțare prin surse proprii.
Proprietarul de hotel nu are încredere în angajații lui, iar aceștia nu au încredere în proprietar sau manager. Și acest lucru contribuie la accentuata criză a forței de muncă cu care ne confruntăm.
Dacă apare un articol de presă despre orice temă din turism, ca la un semnal vedem zeci de comentarii despre cine și de ce are interesul să susțină acest subiect, sau din contra, cine dorește să-l distrugă – ce mai, o întreagă conspirație mondială la adresa turismului românesc.
Actualul și fostul ministru al turismului dezbat în contradictoriu pe Facebook, "contribuția fiecăruia la marile realizări ale turismului din ultimii doi ani" (ghilimelele sunt obligatorii) fără să țină cont că astfel ambii compromit noțiunea de ministru al Turismului pentru următoarele mandate și știrbesc din autoritatea funcției publice pentru mult timp de aici înainte (și ca paradoxul să fie și mai mare, ambii au venit ca miniștri din partea aceluiași partid).
Ar fi multe alte subiecte de actualitate ale turismului românesc la care lipsa de încredere joacă un rol semnificativ (contestarea voucherelor de vacanță ar fi una dintre teme la care încă nu găsesc o explicație logică ținând cont de beneficiile mari pe care le aduce turismului, relația dintre hoteluri și agențiile de turism, AirBnb, Booking sau încrederea în furnizorii din industrie etc.) dar cred că mai important de asta ar fi să vedem cum reușim să combatem acest curent de neîncredere cu efecte distructive asupra evoluției acestui sector.
Ar fi în primul rând vorba de comunicare mai bună, de transparență și de respect.
Este nevoie de profesionalism în luarea deciziilor, bazându-ne pe factori cât mai puțin subiectivi, pe cifre, pe studii de impact sau sondaje și nu pe păreri personale, sau sfaturi de la diverse persoane, formatori de opinie uneori cu păreri mai mult sau mai puțin pertinente (nu am vrut să folosesc cuvântul reprezentativ că am intra într-o altă discuție interminabilă – cine mai este sau nu reprezentativ în turismul românesc și pe baza a ce pretinde acest statut de reprezentativitate).
Ne trebuie consistență și consecvență în decizii pentru a deveni credibili. Nu poți să schimbi de la un an la altul ceea ce a funcționat fără niciun motiv fără să vezi efecte pe termen mediu și lung și aici fac din nou referire la tichetele de vacanță a căror propunere de schimbare începând cu anul viitor mi se pare cel puțin o ciudățenie ca să nu spun aberație.
Și ar mai fi nevoie să nu uităm că suntem într-o industrie în care lucrăm cu oamenii, în care în primul rând trebuie să dai și pe urmă să primești (asta reprezintă conceptul de servicii) în care recomandarea altora joaca cel mai important rol și în care să fii DE CUVÂNT poate fi cel mai de succes slogan.
Fără încredere în potențialul turismului românesc, astăzi nu aveam hoteluri noi în orașele și stațiunile din țară, hoteluri cunostruite în anii de după revoluție printr-o dedicație temerară a investitorilor. Fără încrederea acordată unor tineri care au venit cu un proiect revoluționar acum 5-6 ani, nu exista în Cluj un festival de amploarea Untold. Și din fericire mai sunt și alte exemple cum ar fi la Festivalul de Teatru din Sibiu sau cel de film din Cluj. În Oradea, asociația de promovare a turismului nu ar fi încasat niciodată o taxă de promovare de 3% dacă nu și-ar fi ținut cuvântul în a livra înapoi o creștere mult mai mare a pieței prin acțiunile de promovare realizate.
Dați-mi voie să cred că înainte de autostrăzi, școli de turism, hoteluri, centre de conferințe, săli de sport sau zone de agrement de care evident că ducem lipsă, poate ar fi nevoie să construim punți de încredere între noi, cei care activăm în turismul românesc. Acesta ar fi primul pas necesar pentru a le putea, pe urmă, aborda pe toate cele enumerate mai sus, astfel încât să putem onora așteptările turiștilor străini și români care vin la noi într-un număr din ce în ce mai mare și care prin aceste călătorii dau dovadă că ei încă au încredere în turismul românesc.
Definitia din DEX pentru cuvântul «încrede = înseamnă a pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a te bizui a conta pe cineva sau ceva“
